Scurt istoric

Istoria şcolii din Ocna Sibiului

Primele şcoli pentru tinerii din localitatea Ocna Sibiului au funcţiont pe lângă bisericile din localitate: biserica calvină, biserica romano-catolică, pe lângă biserica greco-catolică şi pe lângă bisericile româneşti ortodoxe din Căciulata şi din partea „de Sus”. Preoţii, fiind şi dascăli în acest timp, făceau şcoală cu cărţi bisericești cu litere chirilice, învăţând tinerii care urmau să devină preoţi, cantori sau viitori dascăli. Primele manuale şcolare erau ceaslovul, psaltirea şi alte cărţi bisericeşti, multe manuscrise fiind aduse de peste munţi din Ţara Românească.

Preocupările pentru educaţie şi cultură sunt atestate de timpuriu, încă din anul 1703 (15 mai), când preotul „popa Ion din Vizocna” realizează aici o copie a lucrării domnitorului Moldovei Dimitrie Cantemir, „Gâlceava înţeleptului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul”, dupa exemplarul apărut la Iaşi, în 30 august 1698, manuscris păstrat la Biblioteca ASTRA din Sibiu.

Înainte de unirea cu Biserica Romei, mitropolitul Transilvaniei Sava Brancovici, dispune ca preoţii să facă şcoală cu copiii în biserici.

Despre o şcoală românească la Ocna Sibiului se poate vorbi după anul 1700, când la stăruinţa bisericii unite se înfiinţează şcoli săteşti în mai multe comune între care şi la Ocna Sibiului, fară însă a se cunoaşte data înfiinţării lor.

Deşi în anul 1751, în apropierea Salinelor preotul din acel timp a construit o casă care servea şi de şcoală, cu ajutorul românilor mărgineni veniţi după sare, abia din anul 1786 este atestată prima şcoală statornică, transferată de la Sadu, susţinută din fondul normal de instrucţie. Primul ei învăţător a fost Ioan Monorai, om cu studii făcute la Lemberg şi Viena.

Se aminteşte, din această perioadă, şi despre învăţătorul cantor Szilagy Ştefan care ţinea aşa zisele cursuri cu elevi, iar banii îi primea probabil din partea iezuiţilor.

Chiar şi înainte de unire, în timpul voievodului Bethlen al Transilvaniei, se acordă subvenţii şi înnobilare pentru preoţi şi învăţători, luându-se prin aceasta măsuri de calvinizare a românilor şi a fiilor de români pentru ca să urmeze şcoli calvine.

Îndemnuri pentru înfiinţarea şcolilor şi sprijinirea lor le-au făcut şi iluministul Gheorghe Şincai (1754-1816) şi Episcopul Samuil Micu Klein (1692-1768), în timpul cărora s-a ridicat numărul şcolilor româneşti la 300.

După datele din Arhiva Mitropoliei Blajului, în epoca iozefină (1780-1790) s-a înfiinţat o şcoală şi la Ocna Sibiului, unde a funcţionat învăţătorul Popa Iosif.

Un alt sprijinitor al şcolii româneşti a fost Mitropolitul românilor ortodocşi din Transilvania Andrei Şaguna (1808-1873), în timpul căruia s-au înfiinţat şi sprijinit în Transilvania foarte multe şcoli confesionale.

Astfel, datorită vrednicului ierarh, se vor clădi şcoli şi la Ocna Sibiului, care erau patronate şi întreţinute de biserică şi de locuitorii comunei, numite şcoli confesionale.

O astfel de şcoală confesională ortodoxă a fost şi şcoala primară de lângă Biserica Mare din Ocna de Sus, ridicată în anul 1870, în timpul Mitropolitului Andrei Şaguna, precum şi şcoala ridicată de comunitatea ortodoxă din Căciulata.

Şcoala de stat, școala actuală de astăzi, a fost construită în piaţa oraşului, având printre dascăli pe învăţătorii: Radu, Avram, Ciungariu.

La fel, Episcopul ortodox Vasile Moga din Sibiu, prin ordinaţiunile (ordinele circulare) date în mai multe rânduri, a dispus ca în toate satele unde este preot să se facă şcoală, iar dascăl să fie cantorul bisericii.

În anul 1910, funţionau la Ocna Sibiului 5 şcoli, dintre care: 2 confesionale ortodoxe (una de băieţi şi una de fete), una confesională romano-catolică (de fete), două de stat elementare (una pentru băieţi şi una pentru fete). De fapt exista o a 6-a şcoală confesională greco-catolică, care neavând edificiu şcolar se ţinea în clădirea şcolii ortodoxe.

La şcoala confesională ortodoxă din Ocna „de Sus” funcţionau 2 învăţători ortodocşi şi 1 învăţător greco-catolic; la cea ortodoxă confesională din Ocna „de Jos”–Căciulata funcţiona 1 învăţător; la cea de stat de băieţi erau 3 învăţători şi la cea de fete erau 2 învăţători; la cea romano-catolică funcţiona 1 învăţător.

Ca număr de elevi, în anul 1910, la Şcoala confesională ortodoxă din Ocna „de Sus” erau 191 elevi, la cea confesională ortodoxă din Căciulata erau 87 elevi, la cea romano-catolică erau 44 elevi, iar la cea de stat erau 193 elevi (băieţi şi fetiţe).

Anuarul pe anul şcolar 1923/1924 al Liceului Gheorghe Lazăr din Sibiu (pag. 30-40) şi cartea „Istoricul Liceului Gheorghe Lazăr”, apărută la Sibiu în anul 1943, a Pr. Prof. Ioan Stanciu, consemnează numele elevilor români din Ocna Sibiului care, în secolul al XIX-lea, au urmat liceul la Sibiu. Aceştia erau următorii: Isaia Bobeş - anul 1793-1795, Samuil Stoica - anul 1816-1817, Solomon Voina - anul 1821-1822, Theodorus Majorean - anul 1831-1835, Carolus Orbonaş - anul 1838-1840, Pop Ioan - 1837-1838 - ruricola (plugar), Elias Henteş anul - 1843-1848, Ioanes Moldovan - anul 1845-1848, memorandistul Nicolae Cristea - 1848-1849 - care a urmat la Sibiu Liceul gimnazial şi seminarial-secţia teologică, Oprişor Ioan - 1850-1851- orfan, Henteş Ioan - 1852-1853 - preot, Nicolae Aleman - 1853-1854, Petru Balteş - 1853-1854, Ioan Henteş - 1853-1854, Nicolae Cristea - 1857, Nicolae Aleman - 1862 - econom, Pavel Vulcan - 1867 - meseriaş, Ioan Predovici - 1879-1880 - preot, Ioan Henteş - 1881 - econom, Nicolae Albu - 1891-1892 - econom, Nicolae Cristea - 1899-1900.